Eu si El...ingerul meu intunecat

I.O idee proasta...


Am iesit din sala de cinema inainte ca filmul sa se termine. Fusese o porcarie atat de mare incat am blestemat momentul in care cel mai bun prieten al meu m-a tarat pana in centrul orasului, la ora sapte seara, pe frigul care se instalase neobisnuit de repede pentru luna noiembrie, la ghiseu ca sa cumparam bilete la "Darkness Falls".

"E un succes de casa!!! zisese el. E foarte tare!!!"

Foarte tare pe naiba, am rostit in gand. Cred ca a fost cel mai slab film horror pe care am avut ocazia sa il vad in intreaga mea cariera de vizionar al filmelor de gen.
Logan se supara ca l-am lasat acolo, dar povestea care rula pe marele ecren ma enerva la culme. Nu a fost nici o scena care sa imi ridice parul pe sira spinarii, nu ca asta avea sa se intample vreodata la vreun film, dar treaba era ca nici sa rad nu puteam.

"Crap!!! Crap!!! Crap!!!"

Si am mai dat si 30 de dolari ca sa il vedem la Imax.
Daca scap din ghearele fratelui meu mai mare, care inca nu avea idee cati bani i-am cheltuit de pe card, cu biletul si cu meniul care ne-a dus mai mult decat ne asteptam, Logan avea sa mi-o plateasca cu varf si indesat.
Cred ca o sa ii cer despagubiri pentru ca mi-am ratat o noapte din viata ca sa il insotesc la un film de rahat.
Sau poate mai luam 60 de dolari de pe cardul lui Mike, cumparam bilete la un film mult mai dur si il obligam sa mearga cu mine, si daca indraznea sa faca un pas afara din camera, il amenintam cu moartea.
Si stia ca eram in stare sa fac asta.
Hotarata, m-am indreptat spre panoul la care erau afisate filmele din acea saptamana.

" Asa!!! Deci, filme horror!!!" Am citit toata lista si singurul film horror care se difuza in saptamana asta era...Darkness Falls.

Am oftat...

"Se pare ca pana la urma ai noroc Logan!!! Saptamana asta te culci fara cosmaruri!!!"

Am plecat invinsa si m-am asezat pe scari. Erau reci dar nu aveam unde sa stau altundeva.
Ma rog, cred ca pana la urma, am facut o prostie ca am plecat din sala. Era cald si bine acolo, si aveam si Pepsi din belsug.

" 2-0 pentru tine Logan!!!"

Am asteptat acolo tremurand vreun sfert de ora, blestemandu-l in gand pe Logan si uitandu-ma chioras la femeie din spatele ghiseului.
Avea zambetul ala pictat pe fata si ma stresa.
Cum poti fi atat de binevoitoare cand o multime de nebuni iti trec pragul si te fac sa astepti o gramada pana cand se hotarasc ce film sa vada?

"Ce falsa esti, femeie!!!"

"Acum te iei de toti din cauza mea? " Intreba cineva din spatele meu.
M-am intors si i-am vazut figura copilaroasa incadrata de doua perdele de par negru ca noapte.
Era Logan.

"Ce? S-a terminat filmul "horror"?
Am accentuat intentionat ultimul cuvant si facu o grimasa spre mine.

"Nu, nu s-a terminat, dar m-ai lasatt sa stau singur acolo ca prostu' !" Imi reprosa el asezandu-se langa mine.
"Nu mai suportam! Era de un prost gust exceptional! " I-am explicat fara ascunzis.

Tacu pret de o clipa apoi zise cu parere de rau:

"Da, a fost! Ma asteptam la altceva!"
"E un succes de casa! E foarte tare!" M-am maimutarit amintindu-i ce spusese ca sa ma scoata in aceea seara din casa.
Am inceput sa radem amandoi si imi dadu una in joaca peste umar.
In scut timp linistea fu inlocuita de zecile de cuvinte de nemultumire ale celor care ieseau din sala de cinema. Se parea ca nu numai eu nu suportasem filmul.
Ne-am ridicat de pe trepte masandu-ne fundurile inghetate si am iesit in strada.
M-am chircit de frig chiar si imbracata cu trenciul acela gros. Era atat de urat afara. Desprins parca din...filmele de GROAZA...COOL.

"Logan, hai sa ocolim! Hai pe cealalta parte! E mai putin de mers pe acolo!"
"Da! Dar nu, multumesc foarte mult! E pustiu pe acolo!"
"E doar cimitirul! Nu e ca si cum mortii s-ar trezi si te-ar cioparti!"
"Pai tocmai asta e! Raspunsul meu final il stii!!!"
"Esti asa un copil Logan! Nici nu as zice ca ai 18 ani!" am zis nemultumita.
"Iar tu esti inca un copil. Nici nu ar trebui sa te avanti singura prin atatea locuri inspaimantatoare!!! Ce ar zice fratele tau daca ar auzi ca i-am lasat sora mai mica de una singura pe strada aia atat de periculoasa. Si ghici cati ani are sora lui? 17 ani."
"Si de aceea eu te rog sa o iei cu mine pe scurtatura! Ca sa nu fiu nevoita sa ii spun lui Mike ca m-ai lasat de una singura pe "strada aia atat de periculoasa"!
"Nu! Hai cu mine! Nu imi place cum e vremea asta si nu imi place nici dorinta asta brusca de a o lua pe acolo!"

Am dat din cap neinduplecata, l-am pupat pe obraz si am luat-o in directie opusa.


to be continued...

deci o ador
am citit`o pentru a 10`a oara
ai talenttttttttttttttt
bravo

II. Cersetorul...

Am privit in spatele meu si nu l-am mai vazut pe Logan.
Erau doar zeci de taxiuri care plecau toate in aceeasi directie. Intr-unul era cu siguranta...se simtea mai in siguranta in masina aia care mirosea a tutun, decat cu mine. Ma rog, stia ca daca mergea pe scurtatura cu mine, pe langa acel cimitir de care fugea ca de raie, nu stiu din ce motiv, ajungea acasa cu inima in pioneze. I-am mai facut-o odata, si doua zile nu a mai vorbit cu mine.
"Lidya, trebuie sa te schimbi! Oamenii cred ca esti predispusa la multe lucruri rele din cauza infuziei de adrenalina pe care ti-o dau lucrurile infricosatoarea!!!!!" Mi-am spus amuzata.
Am cotit la stanga pe ultima strada care era populata la ora aceea in noapte, si dupa cativa metri, am parasit civilizatia...ma rog pe cea vie. Am vazut de unde eram portile luminate ale cimitirului. Tot felul de ierburi uscate impanzeaua locul facandu-l si mai infricosator.
"Cool!" am spus surprinsa.
Era prima data cand aveam ocazia sa vad cimitirul acela si seara. Arata mult mai tare decat puteam eu sa imi imaginez.
Daca as fi fost vreun spirit in cautare de o locuinta, asta era locul pe care l-as fi umplut cu tipetele mele ingrozitoare. Si de aici mi-as fi atras victimele ca sa le sperii atat de tare incat sa mi se alature...
WOW!!! Cat de criminal a sunat!!! Chiar ca am probleme din cauza filmelor horror!!!! Sunt gata sa recunosc!!!
Mi-am strans cordonul mai mult in jurul meu, de frig si mi-am continuat drumul uitandu-ma cu admiratie la crucile in stil gothic care se inaltau cu maiestrie dincolo de porti. Aveam ce sa ii povestesc lui Logan in seara asta la telefon. Si el avea din ce cauza sa ma faca din nou nebuna ca imi plac tot felul de lucruri dezagreabile.

"Ce gasesti atat de frumos la o cruce? Sub ea stau oameni care se zvarcolesc in mormant pentru ca tu le admiri crucea pe care au primito probabil fara sa vrea?" imi zicea mereu cand ramaneam minute in sir cu ochii palnie la vreo cruce care in viziunea mea arata mai special decat celelalte.
"Sunt morti Logan! Nu au ce naiba sa imi faca!" il contraziceam amuzata de felul in care dadea crezare unor superstitii idioate.
"Stii tu!!!"
"Tu crezi ca se mai faceau filme cu fantome si vampri si alte bazaconii daca astea existau?"
Tacea dupa o afirmatie de genul asta si schimba imediat subiectul. Thanks god! Asa puteam sa admir in continuare crucile in timp ce el isi racea gura degeaba vorbind de altceva total neinteresant.
Cand am ajuns in fata portilor m-am oprit. Eram total fascinata...ca de fiecare data de altfel...dar asta ma surprindea intr-un fel total "altfel".
Poate si din cauza ca noaptea ii dadea un aer deosebit de celelalte, si ca ierburile alea uscate il faceau aristocratic, si ca mirosul acela de rasina care venea dinspre el ma imbata cu totul...

"Ce faci pausa pe aici?" Am auzit.
Ma trezise din reverie...Idiotul...
Am intors privirea in directia lui. Era imbracat in haine ponosite si cu cat se apropia mai mult de mine simteam duhoarea care venea dinspre el. Era cersetor fara doar si poate...

"Nimic din ce te-ar putea interesa pe tine! Multumesc mult de intrebare! Acum fii bun si lasa-ma singura!!!" I-am zambit fara tragere de inima si m-am intors sa contemplez imaginea din fata mea, dorindu-mi sa plece cat mai repede si sa ia cu el, duhoarea aia insuportabila de urina.
"Cum sa te las singura in noaptea asta si mai ales intr-un loc atat de urat? Se spune ca noaptea pe aici umbla lucruri oribile!"
"Da! Si eu tocmai am dat peste unul!" I-am raspuns fara frica.
"Haide papusa!!! Pot arata cum vrei tu!!!" zise continuand sa se apropie de mine.
Din doi pasi ajunse langa mine.
Mi-am dus mana la nas scarbita si am spus:
"Chiar ar trebui sa te mai speli cateodata daca vrei sa stea lumea cu tine!!!"
Ma apuca violent de brat si ma intoarse cu fata spre el. Abia acum am vazut cum arata de fapt. Era murdar de noroi si un ranjet ii descoperi dintii galbeni.

"Te-as sfatui sa imi dai drumul!!!" L-am amenintat indarjita." O sa tip!"
"Singurii oamenii care te pot auzi sunt cei alaturi de care o sa stai dupa ce o sa termin cu tine!!!"
"Nu mai spune!!! Te crezi in stare sa imi pui capac?"
"Si am vazut ca admirai crucile alea foarte atenta! Poate o sa iti gasesti culcusul sub una din ele!!! " Zise el, parand ca nici nu imi ascultase cuvintele de amenintare.
"Nu ma sperii!!!!" I-am spus incruntata, desi incepusem sa ma simt putin teama in oase.
Eram singura acolo si intr-adevar singurii care puteau sa ma auda erau cei care se aflau la 2 metri sub pamant.

"Iti promit ca o sa te fac sa te simti ca o regina!!! Si dupa ca nu o sa simti nimic!!!" continua sa imi spuna in fata.
"Si daca nu vreau sa ma simt regina in bratele tale?" L-am atins eu.
"Atunci te oblib papusa!!!"
Incerca sa imi dea una ca sa ma adoarma, dar i-am parat lovitura, l-am lovit sub centura si imi dadu drumul. Incredibil cum asta functiona de fiecare data.
Am incercat sa fug dar ma prinse de glezna cea ce ma facu sa ma dezechlibrez. Am cazut pe burta. Ma prinse si de cealalta gleza si
simteam cum mainile lui urcau din ce in ce mai sus, si ma intoarse. Statea acum deasupra mea ranjind victorios.
"Ajutor!!!" am strigat din toti rarunchii. "Ajutor!!!"

superrr

moama deci le adorrrr

congratz

mersi mult :*

III. Indiferenta...


"Taci naiba din gura!!!" imi striga furios incercand sa ma calmeze.
Ma zbateam ca o nebuna, sa nu ma imobilizeze definitiv. I-am dat cateva palme, dar pareau inofensive. Nici nu scancea.

"Ajutor!" Am strigat din nou, fara vreun rezultat anume. Nu era nici tipenie de om prin
apropiere.

Si oboseam. Nu mai aveam putere sa-i mai tin piept multa vreme. Ma strivea sub greutatea lui.
Daca scapam, numai daca, ii ceream lui Logan iertare pentru tot ce i-am facut si mergeam cu el la orice film vroia, bun sau prost, horror sau nu, si nu o mai luam pe scurtatura, seara, chiar daca acea scurtatura trecea din intamplare pe langa cel mai fascinant cimitir din cartier.
Nu il mai speriam in vecii vecilor pe Logan!!!

"Te rog! Lasa-ma in pace!" Am inceput sa il implor. Nu vroiam sa mor asa. Cel putin nu inainte sa imi inchei socotelile cu prietenul meu cel mai bun.
"Te rog Doamne! Ajuta-ma sa scap cu viata!"
"In momentul asta Dumnezeul tau nu prea te poate auzi papusa!" Imi zise mangaindu-mi cu degetele murdare fata.
"Nu, te rog, nu!" Il rugam eu.
"Ba da papusica!" Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit inainte ca lovitura pe care aveam sa o primesc in imediatul moment sa ma faca sa imi pierd cunostiinta.

Acum era liniste, si caldura, si slava cerului nu mai mirosea urat. Dar era intuneric...si mi-era frica. Pentru intaia oara, frica de intuneric...

"Sunt moarta!!! O Doamne sunt moarta!!!"
"Nu esti moarta!" Rosti o voce lina. Cea mai frumoasa din cate auzisem pana atunci."Ai fost doar inconstienta, vreo doua zile!!"
"Doua zile? "Am zis impacientata.
Mike probabil o luase razna complet.
Am deschis ochii incetisor. Alb acum. Mult alb spre deosebire de intunericul care ma tinu prizoniera. Am strans asternutul in maini si am simtit materialul fin de matase.
M-am ridicat in capul oaselor si am simtit o arsura la tampla. Am dus mana din curiozitate si m-a durut.
Acolo ma lovise nenorocitul ala!

"Ce a fost in capul tau sa o apuci singura pe acest drum?"
"Poftim?" Am intrebat surprinsa. "Cred ca pot face ce vreau nu-i asa?"
"Cred ca familia ta nu ar fi multumita sa afle ce ai facut!"
"Ha! Mie imi spui!" Mi-am spus in gand.

M-am dat jos din pat si l-am observat pe interlocutorul meu stan intr-un colt retras de langa fereastra, asezat lejer intr-un balansoar ornamentat superb cu flori de trandafir. Parul ondulat, de un negru obscur era asezat intr-o maniera eleganta pe umeri. Era imbracat in negru, costumul contrastand perfect cu pielea incredibil de alba.
Din perspectiva pe care o aveam eu, parea un inger. Era atat de frumos, incat ma atragea spre el ca un magnet.
Am rezistat insa chemarii lui mute si m-am asezat la loc pe pat.

"Unde sunt?" L-am intrebat curioasa, sperand ca macar acum sa isi intoarca privirea spre mine ca sa ii pot vedea ochii.
"In mausoleul care imi serveste drept casa cand lumea devine prea insuportabila pentru mine!" Veni raspunsul lui.
Nici acum nu se intoarse.
"Ei, da, pe naiba!!!" I-am zis suparata.
"Vino sa te convingi!" Ma invita el.
Nu am stat mult pe ganduri. Ideea de a fi dormit intr-un mausoleu ma ingrozea, chiar si pe mine care eram atrasa de orice tampenie ce tinea de cimitir. Insa toate pana aici...
Am mersi cu pasi hotarati spre el si m-am uitat pe fereastra asa cum ma sfatuise.

"Dumnezeule!" Am zis.
In fata mea cat vedeai cu ochii se intindeau cruci lucrate in stil gothic. Eram in cimitirul care ma fascinase cu...doua zile in urma.

"Ce s-a intamplat cu...cel care m-a...prins?
"Zace, intre viata si moarte in partea cealalta parte a camerei!" raspunse nonsalant.

Mi-am intors privirea inspre locul unde spusese ca era si am zarit haina murdara care invelea ceva. Inca respira, dar cu greu.

"Nu cred ca mai are mult! Cand o sa moara o sa il duc de aici!

M-am uitat revoltata la "ingerul" care statea in balansoar. Cum era posibil ca o fiinta atat de angelica sa fie atat de rea?
Si desi repulsia pe care i-o purtam celui care se zbatea intre viata si moarte pentru ceea ce voise sa imi faca, imi zicea sa nu ma duc sa il ajut, creierul meu prelua cealalta informatie si ma conduse la barbat.
Am dat la o parte haina mizera si am lasat sa imi scape un tipat.

"Ce naiba s-a intamplat cu omul asta?" M-am rastit si vocea mea se auzi in ecou in camera goala.
"Plateste pentru pacatul comis cu doua zile in urma!" Raspunse la fel de calm ca mai devreme.
Asta incepea sa ma enerveze.
"Are o rana urata la gat si sangereaza incontinuu!"
"Nu va mai sangera pentru multa vreme!"
"HUH! Ce dracu e cu tine? Un om moare aici si tu stai si te uiti ca o momaie la crucile alea?"
"De cand te-am salvat am inceput sa tin mai mult la locul asta! Stii inainte uram stilul in care era amenajat, acum il vad atat de special!
"Hei, lasa stilul special in care iti vezi caminul si ajuta-ma sa il scot pe omul asta de aici!"
"Nu te mai obosi! Nu vei apuca nici sa il scoti afara de aici! In 5 minute va muri!!!!"

deci va fi un roman de succes

IV.Subestimare...

Muribundul isi dadu ultima suflare in bratele mele.
Ma privi cu greu, implorandu-mi mila, cerandu-mi ajutorul... sa nu il las sa fie luat din lumea asta. Lacrimile imi podidira pe obraji. Eram nervoasa pe ingerul care statea atat de linistit in balansoarul ala, in timp ce un om, isi cerea drepturile de muritor.
Dreptul la a trai, desi bucata de fericire cautata intr-o noapte friguroasa de noiembrie ii rapi sansa asta.

"Ajuta-ma!" Il rugam."Ajuta-ma sa il duc de aici!"

Ramasese insa cu ochii atintiti la crucile alea blestemate. Nici nu ma baga in seama.
Stia ca ruga mea oricum nu ii taia din suferinta ranitului.
M-am rastit la el in timp ce incercam sa imi sterg de pe maini sangele celui care a murit.

" Cum poti fi atat de... atat de..."
"Rau? Neomenesc? Grotesc?" Ma completa nederanjat. Oare de ce numai cei ca mine sunt numiti grotesti cand dovada ca nu numai noi nu suntem asa si-a dat sufletul acum cateva secunde?
Calmitatea luui disparea incetul cu incetul, stiam asta.
Si pentru prima oara de cand imi revenisem, intorsese capul catre mine.
Inainte l-as fi admirat; ca la inceput l-as fi admirat, dar acum frumusetea lui angelica imi repugna.
Nici ochii negrii, ochi pe care doream atat de mult sa ii vad, nu mai trezeau ceva in mine.
Si mi-am lasat capul in jos dezamagita, de el si de indiferenta cu care lasase un om sa moara.
Am auzit zgomot de pasi si stiam ca se ridicase din balansoar.
Veni la mine si imi puse mana sub barbie. Avea o piele catifelata ca matasea.

"Uite-te la mine, frumoasa mea!" Imi zise cu aceeasi voce cu care ma anunta ca nu eram moarta.
"Nu pot! Nu pot sa o fac stiind ca tu l-ai lasat pe omul ala sa moara acolo!"
"Daca ai stii intregul adevar, nu ai mai pleda pentru el!" Ma contrazise.
Am ridicat atunci capul si l-am privit fix in ochii aia negri.
Ah, Doamne, cum puteam sa cred ca imi provoca sila, cand tot ce imi provoca el era cel mai neobisnuit sentiment de iubire?


"Ce a facut atat de rau sa merite o moarte ca asta?" L-am intrebat.
"Aproape a rapit o viata nevinovata!"
"Dar nu a omorat-o!"
"Nu, dar a adus-o la mine!"
"Si tu ce esti?"
"Diavolul care bantuie acest loc. Raul care ii face pe oameni sa ocoleasca locul asta!"
"Nu poti spune asta!" I-am zis punandu-i mana pe obraz.
Tresari cand suprafata pielii mele se atinse de a lui, inchise ochii si inspira parfumul care inca persista pe incheietura.

"Stii de cand nu am avut atat de aproape o fiinta vie, incalzita de cel mai pur elixir din cate exista pe lumea asta? O fiinta vie care sa nu se simta amenintata de lumea intunecata in care traiesc de la inceputul vietii mele?"
"De ce te chinui? Si de ce vorbesti asa de tine?"
"Nu ai spus chiar tu ca sunt grotesc? Ei bine, sunt exact asa cum ma crezi tu! Sunt cel mai oribil cosmar al unui muritor!"
"Eu nu cred ce spui!" I-am zis cu patos.
"Asta pentru ca nu stii cum sunt cu adevarat! Tu ai avut norocul sa ma vezi purtand masca asta!"
Cand am auzit asta mintea imi zbura la cadavrul ce zacea la picioarele noastre.
El nu avusese parte de acelasi noroc.
Dar ce ma facea pe mine mai norocoasa ca el, am fost tentata sa intreb.

"Te face norocoasa din toate punctele de vedere!" Raspunse la intrebarea care nu mai indrazni sa fie pusa."Ai sufletul pur asa cum eu nu l-am avut niciodata. Gandesti sincer asa cum eu nu am gandit niciodata. Iubesti si esti iubita asa cum eu nu o sa fiu vreodata!"
"Dar te iubesc!" Am zis sincera.
Il iubeam din toata inima.

"Nu ingerul meu1 Iubesti doar ce e la suprafata, nu ce e aici!" Imi spuse cu tristete luandu-mi mana de pe fata si punand-o pe pieptul lui.
I-am simtit inima batand. Batea ca aripile unui colibri.
"Daca m-ai vedea in adevaratul sens al cuvantului sunt sigur ca iubirea pe care spui ca mi-o porti ar disparea in neant!"
"De ce ma subestimezi? Crezi ca nu te-as putea iubi asa cum esti cu adevarat?

Nu imi raspunse. Se uita doar in ochii mei.
Suferea pentru ca era sigur ca nu ii puteam iubi adevarata fata.

"Arata-mi!" I-am cerut eu.
"Poftim?" Zise distrat.
"Arata-mi cum esti!" Am repetat cu indarjeala. "Arata-mi! Vreau sa vad cum esti! Vreau sa vad din ce motiv nu esti demn de mine!"

Mainile ii cazura pe langa corp. Si imi ocoli privirea.

"Nu stii ce imi ceri!"
"Din nou ma subestimezi!"

Ramase in pozitia in care era cateva secunde dupa care mi se arata din nou.

"Dumnezeule mare!" Am facut socata.
Tot ce am putut sa fac mai incolo a fost sa ma holbez la cei doi colti pe care ii dezvalui ridicand buza superioara.
Nu puteam sa scot nici un cuvant si am facut involuntar un pas inapoi cand incerca sa imi atinga obrazul.

"Stiam eu!" Zise cu amaraciune si trecu pe langa mine atat de repede incat nici nu am apucat sa clipesc.
Am iesit dupa el, sperand sa il gasesc afara.
Am alergat, am strigat, dar nu am primit raspuns. Nu mai era...
M-am lasat jos, pe piatra rece a unui mormant si am inceput sa plang.

Fugise...

V.Dupa pacat...tamaduire

Am ramas langa mormant cateva zeci de minute, tresarind la fiecare zgomot din jurul meu. Speram sa il surprind intorcandu-se.
Dar parca cu cat se lungea timpul in care se lasa asteptat, cu atat speranta de a-l revedea se micsora.
Intr-un final m-am ridicat inghetata si am traversat aleea care ducea spre iesirea in strada.
Cand am pasit afara, un nemilos sentiment de pierdere imi ingheta si mai mult inima. Am privit inca odata ispre crucile gothice si o lacrima naravasa scapa pe neasteptate.
De frica sa nu o urmeze si altele am fugit cat ma tineau picioarele.
-Ai fost o proasta! Cea mai mare proasta de pe fata pamantului! mi-am zis tot timpul pana acasa.
Mi-am reprosat asta cu placere caci stiam ca era adevarat si ca oricine putea sa imi demonstreze acelasi lucru.
In fata casei...m-am simtit ca o delincventa, care a fugit de acasa si s-a ascuns ca sa isi satisfaca un moft...
Nu era nici o masina de politie parcata prin apropiere care sa imi dea de stire ca ingrijorarea lui Mike atinsese apogeul si am intrat fara probleme.
-Mike! am strigat in timp ce imi lasam trenciul in cuier.
-Lidya? se auzi din sufragerie. Lidya, tu esti?
Veni intr-un suflet si ma imbratisa strans.
-Tu, copil tembel ce esti, cum poti sa imi faci asa ceva? Am crezut ca mor !
-Imi pare rau! Am vrut sa nu mai ocolesc atata cu un taxi si am luat-o pe langa cimitir!
-Pe langa cimitir? zise socat. Nu esti in toate mintile?
-Si am fost retinuta!
-Retinuta? intreba sceptic.
-Am dat peste un cers... De fapt el a dat peste mine, si de frica m-am ascuns in mausoleu!
-Noaptea???? In mausoleu????
-Nu e nimic acolo de care sa ma tem! Doar morminte din care nu iese nimeni!
-Dar nu e un loc in care sa te adapostesti! Si esti inghetata cobza!
Daca as fi fost inghetatat cobza probabil nu as fi fost nevoita sa indur amaraciunea asta din suflet, am gandit.
-Du-te si pregateste-te de baie! Eu o sa iti fac ceva de mancare si o ciocolata calda! imi spuse sarutandu-ma pe frunte.
Imi doream prea mult sa scap[ de amorteala asa ca nu am mai aspteptat o a doua invitatie. Am urcat scarile doua cate doua si am intrat direct in baie. Am dat drumul la robinet si am inceput sa ma dezbrac. Mi-am lasat hainele aiurea pe gresie si am sarit in cada.
-Ahhh! am exclamat cand am simtit efectul binefacator pe care il avea apa asupra pielii mele inghetate.
Am turnat si spumantul si sarurile si m-am lasat in voia lor.
Nici nu am bagat de seama cand a venit Mike la mine. Am simtit doar aroma baconului prajit si a ciocolatei calde care se amestecau perfect cu aroma acrisoara a lamaii din spumant.
-Multam, Mike! am spus incet.
M-am ridicat dupa 10 minute...cred..., m-am infasurat in halatul meu alb cu capete de mort ( cadou de la Logan, in primul an de liceu, cand ne-am cunoscut ), mi-am luat mancarea si m-am incuiat in camera. Am tras jaluzelele si m-am asezat in pat, oftand.
-Nici macar nu stiu cum te numesti! am zis trista. Si tu nici nu ai idee ce imi faci cu toata frumusetea ta nepamanteasca! DOAMNE!
M-am lasat pe spate si am inchis ochii incercand sa ii vad chipul de inger.
-DOAMNE!!!!



******************************************


In acea noapte am fugit de acasa si m-am dus la cimitir. Speram sa il gasesc in balansoarul lui privind cu ochii lui negri in departari.
Am deschis usa mausoleului cu usurinta, desi era de doua ori cat mine si am intrat.
-Nu esti! am rostit dezamagita cand nu l-am zarit.
Dar am asteptat toata noaptea, doar doar va veni...
In zadar...
In zadar a fost asteptarea mea acum, si in toate zilele care ii urmara acesteia...si eu eram singura vinovata care merita sa arda in cele mai mari focuri ale iadului, nu el ca ma fermeca cu tot ce era el.
-O sa te caut pana cand te vei satura sa ma stii cautandu-te! O sa te chem in fiecare noapte pana cand te vei satura sa stii ca o fac in zadar! i-am strigat in a treia luna de asteptari desarte. Te-am judecat gresit si merit sa platesc, dar acum nu imi pasa nici daca ai fi Satan in persoana, pentru ca mi-ai furat inima!
Am tipat pana cand nu am mai avut glas. Si am plans pana nu am mai stiut de mine!
Am ramas in mijlocul camerei lui, in genunchi, pe marmura rece.
Ma dureau toate si inghetasem de frig, dar asta nu se compara cu ce simteam...adanc in suflet.
-Lidya! am auzit la un moment dat, si pentru moment, pana cand m-a atins mirosul parfumului, atat de cunoscut, am crezut ca e el.
Am crezut ca venise... Si pentru moment tot ce indurasem pana atunci devenise NIMIC...
Dar era doar Logan! Logan al meu!!!! Logan, in bratele caruia m-am aruncat imediat, terminata de durere!
-Nu a venit nici acum! am zis cu amar.
-De ce te chinui asa, fuginnd de acasa si ascunzandu-te in locul asta respingator cand stii ca nu e adevarat?
-Ba e adevarat! E mai adevarat decat felul in care iti spun eu asta acum! l-am contrazis.
-Si lunile astea in care te-ai incapatanat sa vii aici fiind constienta ca nu vine?
Am inceput din nou sa plang cand imi aminti...
-L-am asteptat, atatea zile la rand, dar nu a venit!
-Asta...pentru...ca...nu...e...ADEVARAT!!! Imi striga exasperat in fata. Te-ai agatat de o iluzie care te macina putin cate putin! Trezeste-te pana nu e prea tarziu! Nu vreau sa te pierd! Nu vreau sa devii si tu o piatra funerara in cimitirul asta nenorocit pe care il admiri cu atata fervoare!
-Nu o sa ajunga sub o piatra funerara atata timp cat sunt eu aici! rasuna in camera.
Era oare posibil? Era oare aici?
Emotia...imi dadu o durerea de nesuportat la cap si am clacat. M-am prabusit fara vlaga in bratele lui Logan si am devenit din nou prizoniera intunericului. Exact ca in acea zi cand ii auzisem pentru intaia oara vocea...
Dar el...el era acolo... Trebuia sa fie...

deci ador fic-ul :X :X :X :X
deci I LOVE IT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
:X
:X
:X
BRAVO :X
ai un talent :X :X :X
ti`am mai zis, te faci scriitoare :X :X :X